Atelierul creativ „ATLAS – Cartographies of Complexity” din 14 martie 2026, susținut cu studenții SNSPA și organizat de UEFISCDI prin Catedra UNESCO, în colaborare cu Laboratorul de Inovare în Sectorul Public (SGG), a fost construit ca un exercițiu aplicat de stimulare a gândirii sistemice prin strategic design. A pornit de la ideea că realitatea socială funcționează ca un sistem, iar ceea ce observăm la nivel de evenimente reprezintă doar manifestări de suprafață ale unor structuri de relații mai profunde, de regulă invizibile.

În acest cadru, atelierul a propus o schimbare de perspectivă: de la interpretări liniare, de tip cauză-efect simplificat, către înțelegerea interdependențelor, a feedback-urilor și a dinamicilor circulare care caracterizează sistemele reale. Reperele conceptuale au fost ancorate în literatura de systems thinking (Donella Meadows, Peter Senge) și în abordările contemporane promovate de OECD OPSI, fiind introduse instrumente precum systems mapping, visual sense-making, theory of change sau lucrul cu sisteme „nested”. Accentul a fost pus pe separarea nivelurilor de realitate – evenimente, tipare recurente și structuri – și pe dezvoltarea de discipline conceptuale care permit navigarea complexității dincolo de simplificările intuitive.

Dimensiunea practică a avut un rol central. În a doua parte a atelierului, participanții au lucrat în echipe pentru a alege și descompune un fenomen complex (social, organizațional, istoric sau natural) în elementele sale esențiale – actori, procese, reguli, relații, fluxuri și mecanisme de feedback – și pentru a construi o reprezentare vizuală coerentă a acestuia. Exercițiul a combinat această rigoarea analitică cu explorarea creativă, tratând alegerea formelor vizuale ca o decizie de gândire, nu doar estetică, în linie cu principiile de data storytelling și vizualizare explicativă. În acest proces, vizualizarea a fost folosită ca instrument de înțelegere și structurare a realității, nu doar ca mod de prezentare.

Pe parcursul lucrului, echipele au fost încurajate să identifice puncte de intervenție în sistemele analizate, ceea ce a mutat exercițiul din zona descriptivă către una orientată spre acțiune și schimbare. Astfel, gândirea critică a fost extinsă natural către gândirea sistemică, iar complexitatea a fost abordată nu ca un obstacol, ci ca spațiu de explorare structurată și decizie informată.